Ma intreb eu insumi – si ma intreaba si alti oameni – care este diferenta intre pregatire si paranoia. Nu cumva o mentalitate, o gandire orientata catre posibile dezastre ce ar urma sa apara denota mai degraba o atitudine paranoica? Si nu cumva cand imi pun problema asa aproape ca invoc dezastrele?
Raspunsul simplu este nu. Dezastrele pentru care ma pregatesc sunt de cel putin doua tipuri: dezastre publice / sociale, asa-zis obiective, si deazastre personale, dezastre care apar in viata mea privata – dezastre subiective.
Un dezastru subiectiv este cel in care imi pierd locul de munca si nu reusesc sa gasesc un alt loc de munca timp de trei luni sau de sase luni. Ce fac in acesta situatie? Este aceasta situatie atat de indepartata incat sa para ca daca ma gandesc la ea sunt paranaoic? In situatia in care ma pregatesc – rezerve de mancare, de medicamente, de tigari, pentru fumatori, in momentul in care imi pierd locul de munca mancare va fi o problema in minus pentru mine pentru ca deja va exista; la fel tigarile si medicamentele – daca acestea sunt produsele pe care aleg sa le protejez (ceea ce ar fi indicat).
Un dezastru, in mic, este atunci cand raman blocat intr-un lift pe termen mai lung sau cand masina face pana de motor in padure, sau cand sunt atacat pe strada, sau cand sufar un accident etc. Sunt deosebit de multe situatii, unele cu o probabilitate mai mare decat altele, care se pot intampla efectiv in orice moment.
Rostul pregatirii este ca atunci cand astfel de situatii apar, sa nu fiu luat complet prin suprindere sau, daca sunt luat prin surprindere, in faza post-soc sa am posibilitatea de a reactiona intr-un mod minimal organizat. Pe scurt, sa fac tot ceea ce este posibil ca intr-o situatie extrema sa-mi maresc sansele de reusita. Ori asta nu e paranoia. Este doar gandire sanatoasa.
Dupa cum nu e paranoia sa-ti faci o asigurare pe viata sau pe bunuri sau orice fel de asigurare. Nu e paranoia sa faci economii pentru zile negre. Insa aceasta mentalitate este cea care s-a pierdut intr-o societate axata pe trait in prezent, pe consum si exclusiv pe simtit bine.
Daca traiesc de pe o zi pe alta planificarea este nu numai inutila dar pare comunista, are un iz de totalitarism. Ignorand faptul ca noi, ca specie, am putut supravietui tocmai pentru ca putem face planificare si, timp de sute de mii de ani, am reusit sa nu disparem tocmai pentru ca iarna mancam din lucrurile stranse si pastrate de vara.
Asadar, desi este un fapt fundamental al naturii umane, majoritatea oamenilor au uitat utilitatea si rostul planificarii, al pregatirii. Unul dintre motivele uitarii este si faptul ca in prezent hrana se procura din supermarket si consideram firesc sa fie acolo pentru totdeauna, la indemana.
Tocmai firescul prezentei mancarii pe rafturi poate disparea intr-o zi, la fel cum a mai disparut o data in Romania, dupa 1947.
Ramane deci concluzia ca a gandi posibilitatea unui dezastru si a te pregati pentru aceasta posibilitate nu este paranoia ci este un mod sanatos de a privi lumea si viata, in conformitate cu structura speciei din care fac parte. Si s-ar putea ca tocmai ce pare acum paranoia in ochii unui consumerist sa fie elementul care imi da o sansa in plus pentru supravietuire in urmatoarea situatie critica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu